Ce este colesterolul?
Colesterolul este o substanță grăsoasă produsă în special în ficat și care se găsește în întregul organism, având roluri esențiale.
Organismul are nevoie de colesterol pentru a produce celule noi, pentru a forma unii hormoni, unele vitamine (vitamina D), acizii biliari, etc.
Cu toate acestea, o cantitate prea mare de colesterol în sânge poate fi dăunătoare. Nivelul crescut de colesterol în sânge se numește hipercolesterolemie. Hipercolesterolemia poate să apară din cauze genetice, din cauza unui regim de viață nesănătos sau în urma anumitor boli.
Pentru sănătatea dumneavoastră, este important să vă cunoașteti nivelul colesterolului și al altor particule de grăsime din sânge. Frecvența cu care este necesar să vă testați colesterolul depinde de vârsta dumneavoastră, dar și de prezența altor factori de risc (de exemplu, de la 40 ani testarea se recomandă a se face anual).
Colesterolul-LDL și riscul cardiovascular
În organism, colesterolul este transportat prin două tipuri principale de ”vehicule”, numite lipoproteine. Astfel, avem:
- Colesterol în lipoproteine cu densitate joasă, colesterol-LDL, numit și colesterol “rău”
- Colesterol în lipoproteine cu densitate mare, colesterol-HDL, numit și colesterol “bun” deoarece transportă colesterolul din organism înapoi la ficat, unde este descompus și eliminat din organism
În anumite condiții, colesterolul-LDL se poate acumula în interiorul pereților vaselor de sânge (arterelor), formând plăci de aterom. Acest lucru se numește ateroscleroză.
Ateroscleroza este un proces care crește riscul cardiovascular, adică persoana care are plăci de aterom, are risc mai mare de a face un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral.
Unul dintre principalii factori care determină acumularea plăcilor de aterom este nivelul crescut al colesterolului LDL, astfel că măsuri de scădere a nivelului acestuia au fost asociate cu o scădere a evenimentelor cardiovasculare majore (infarct miocardic, accident vascular cerebral).
Valorile-țintă pentru colesterolul-LDL
Colesterolul-LDL poate fi scăzut prin măsuri de îmbunătățire a regimului de viață. Dacă acestea nu dau rezultate, este nevoie de tratament medicamentos. Acesta trebuie prescris de către un medic.
Scăderea colesterolului-LDL este recomandat să se facă cel puțin până la anumite niveluri (valori-țintă), care s-a constatat că sunt asociate cu scăderea semnificativă a riscului cardiovascular. Aceste valori-țintă diferă în funcție de gradul de risc al persoanei respective.
Ce puteți face dacă aveți nivel crescut al colesterolului LDL
Dacă vă regăsiți în situația în care nivelul dvs. de colesterol LDL este peste nivelul țintă adecvat riscului dvs. cardiovascular, atunci va fi necesar să inițiați măsuri pentru scăderea sa.
Începeți cu schimbări simple:
- dietă sănătoasă: mai multe legume, fructe, cereale integrale, pește, evitarea grăsimilor animale și a produselor procesate. În general, specialiștii recomandă dieta mediteraneeană.
- faceți mișcare în mod regulat – chiar și mersul pe jos contează!
- renunțați la fumat și limitați consumul de alcool
Dacă măsurile de stil de viață nu vă ajută să atingeți ținta de colesterol LDL, medicul dvs. v-ar putea prescrie terapii medicamentoase pentru acest lucru, mai ales dacă aveți și alți factori de risc. Țineți cont că aceste recomandări au în spate multe dovezi acumulate de-a lungul anilor. Medicul curant va fi cel mai în măsură să evalueze eficacitatea acestor terapii, pe baza profilului dvs. individual.
Important! Implementarea tuturor acestor măsuri nu ține de vârstă, adică nu trebuie să așteptați să ajungeți la vârste înaintate pentru a ajunge sub nivelul țintă de colesterol LDL, chiar dacă în prezent nu suferiți de nicio boală. Studiile actuale au arătat că în cazul colesterolului LDL este cu atât mai bine cu cât îl scădeți mai mult, de la vârste mai tinere și pentru o perioadă cât mai lungă de timp.
Expunerea cumulativă la nivel crescut al colesterolului LDL
Procesul de ateroscleroză (acumularea de plăci de aterom în pereții arterelor) se desfășoară pe parcursul mai multor ani. Factorii de risc cardiovascular pot accelera acest process, conducând la producerea de evenimente cardiovasculare majore (infarct miocardic sau accident vascular cerebral) mai devreme în cursul vieții unui individ.
După cum am menționat, nivelul crescut al colesterolului LDL este factorul cu rol cauzal în acumularea plăcilor de aterom. Cu cât este mai crescut acest nivel și cu cât se manifestă timp mai îndelungat, cu atât plăcile se acumulează mai repede, iar riscul de evenimente crește.
De exemplu, persoanele care suferă de hipercolesterolemie familială (o afecțiune genetică ereditară caracterizată prin niveluri foarte ridicate ale colesterolului LDL) de obicei au evenimente cardiovasculare majore la vârste foarte tinere, sub 40 de ani sau chiar înainte de 30 de ani.
Imaginați-vă nivelul dvs. actual al colesterolului LDL ca pe o poză de moment, ”fotografia de astăzi”. Aceasta este doar o pagină din întreg albumul vieții dvs. Așa cum albumul conține fotografii cu amintirile dvs., la fel și arterele în care există plăci de aterom conțin ”amintirea” tuturor nivelurilor de colesterol LDL care s-a depus în plăcile respective.
Așadar, nivelul crescut al colesterolului LDL exercită de-a lungul anilor o povară asupra vaselor de sânge (arterelor), cu cât mai mare, cu cât nivelul LDL este mai crescut.
Ideea centrală a acestui concept este simplă: nu contează doar nivelul colesterolului LDL, ci și cât timp a fost trăit cu o valoare crescută. Acest timp poate transforma un nivel aparent ”normal” într-un risc major, dacă persistă ani sau decenii.
Expunerea cumulativă = Nivelul mediu al colesterolului LDL (mg/dl) x Vârsta (ani)
Exemple:
- o persoană care are un nivel mediu de colesterol LDL de 200 mg/dl de-a lungul vieții, va avea o expunere cumulativă la vârsta de 30 de ani de 200 mg/dl x 30 ani = 6.000 mg/dl-ani
- păstrând aceeași formulă de calcul, o persoană cu un nivel mediu al colesterolului LDL de 70 mg/dl de-a lungul vieții, va avea o expunere cumulativă de 6.000 mg/dl-ani abia în jurul vârstei de 85-86 de ani (70 mg/dl x 85 ani = 5.950 mg/dl-ani)
Cu alte cuvinte, arterele persoanei în vârstă de 30 de ani și cu un colesterol LDL crescut, ar fi echivalente cu ale unui vârstnic de 85 de ani, dar care a avut tot timpul vieții nivel redus al colesterolului LDL.
Important! Pragul de 8.000 mg/dl-ani de expunere cumulativă la colesterol LDL este considerat în literatura științifică recentă drept nivelul la care apar frecvent evenimente cardiovasculare majore, precum infarctul miocardic.
Atingerea a 8000 mg/dl-ani de expunere, mai ales în prezența altor factori de risc, necesită o abordare intensivă a scăderii colesterolului LDL.
Discutați cu medicul dvs. despre măsurile posibile pentru scăderea colesterolului LDL!
De ce este important acest concept?
Expunerea cumulativă descrie ce se întâmplă de-a lungul vieții în peretele arterelor. Deci riscul cardiovascular determinat de colesterolul LDL depinde de fapt de durata și intensitatea expunerii la valori ridicate pe parcursul vieții.
De asemenea, exact cum fotografiile rămân în album, la fel arterele ”nu uită” anii în care nivelul colesterolului LDL a fost ridicat.
Astfel, studiile arată că expunerea la nivel ridicat al colesterolului LDL de la o vârstă tânără (18-30 de ani) determină un risc mai mare de evenimente cardiovasculare decât aceeași expunere acumulată mai târziu în viață (30-40 de ani).
Așadar, menținerea unui nivel scăzut de colesterol LDL cât mai devreme în viață este crucială pentru a întârzia sau evita atingerea acestor praguri periculoase de acumulare.
Cu alte cuvinte, este mai bine să scădem colesterolul LDL începând cu vârsta de 30 de ani, decât să începem acest lucru la 60–70 de ani, încercând să ”compensăm” într-un moment când „suma” colesterolului depus este deja prea mare, iar toată perioada trecută nu mai poate fi recuperată.
